Cum sa nu vizitezi Veliko Tarnovo si o reconfigurare spre Arbanasi, Bulgaria

veliko tarnovo, Bulgaria

Nu stiu de ce dar pana acum Veliko Tarnovo si cu mine nu ne-am gasit chimia. Cred ca el nu ma place, pentru ca eu am incercat de doua ori sa-I fac o vizita si de fiecare data m-am intors dezamagita. Veliko Tarnovo intr-o zi este printre cele mai populare excursii de weekend din Bucuresti. Am prieteni care merg de minim doua ori pe an, in fiecare an. Eu am incercat sa ajung aici prin 2010 cand din cauza soarelui dogoritor nici macar nu am urcat in cetate. Si am mai incercat o data weekendul trecut.

Cetatea din Veliko Tarnovo

Cum sa nu vizitezi Veliko Tarnovo

Am zis sa profitam de vremea frumoasa de sambata trecuta asa ca ne-am planificat o excursie de o zi la Veliko Tarnovo. De ajuns acolo am ajuns, dar am reusit sa ratam atat de bine excursia incat deja pot sa dau sfaturi:

Sfatul 1: Plecati cat mai tarziu de acasa
Noi planuisem sa plecam in jur de 9, dar 9 s-a facut 10 si cu cat am mai facut prin oras, abia la 10:30 am reusit sa iesim din Bucuresti spre Giurgiu. Drumul dureaza cam 3 ore, deci cu cat plecati mai tarziu de acasa cu atat veti reusi sa ajungeti mai tarziu si sa vedeti mai putin. Daca mai prindeti si putina aglomeratia in vama, intarzierea este garantata.
Noi in vama nu am stat. Am platit podul, ne-au verificat repede buletinele si am intrat pe teritoriul bulgar. Vigneta pentru Bulgaria am cumparat-o de data aceasta chiar la iesirea din vama, nemaifiind nevoie sa oprim pe la benzinarii. Pe drum am prins insa un accident si am ajuns in Veliko abia la 14:00.

Veliko Tarnovo o zi

Sfatul 2: Nu cautati informatii inainte
Deja eram toti putin stresati de ora tarzie cand am ajuns in centru ca sa constatam ca nu exista nicio parcare si peste tot sunt semne de ridicat/blocat roata. Citisem aici ca exista un loc viran la marginea orasului unde se poate lasa masina, dar nu l-am gasit. La hoteluri toate parcarile erau pline, iar despre alte variante nu m-am interesat inainte. Dupa ce ne-am invartit jumatate de ora in sus si in jos fara sa gasim nicio parcare, soferul de sacrificiu a ramas sa caute in continuare si noi am coborat chiar la cetate. Cetatea din Veliko Tarnovo este superba si abia asteptam sa o vizitez pe indelete. Planul cuprindea o explorare a ei si apoi mers in centrul vechi pe strada pietonala. Avand insa copilul dupa noi am constatat cu tristete ca poteca ce urca spre varful dealului este prea accidentata pentru a merge cu carutul. Am mai constatat ca biletul de intrare se putea plati doar cu leva, cash.

Sfatul 3: Nu luati leva la voi
La benzinariile de pe drum am putut plati cu cardul sau in euro. Leva nu aveam gandindu-ne ca putem folosi cardul la nevoie, asa ca nu ne-am putut cumpara bilet pentru cetate. Singurul exchange din zona cetatii era inchis iar urmatorul era de-abia in partea noua a orasului. Dezamagirea ca nu putem vizita cetatea a devenit brusc uitata atunci cand a intervenit nevoia de o toaleta. Singurele toalete erau la restaurante, rezervate doar pentru clientii lor. La unul singur o puteau folosi si cei din afara, dar bineinteles cu bani, cu leva! Le-am oferit euro, dar nici nu au vrut sa auda. Asta ne-a fost invatatua de minte ca data viitoare sa venim pregatiti cu bani autohtoni.

Sfatul 4: Nu verificati starea vremii
Eram in fata cetatii deja de o ora, fara bani pentru a o vizita, cu alte nevoi presante si cu o foame ce se instala usor-usor, ora pranzului fiind de mult trecuta. Dar cel mai mare disconfort era caldura. Nu am verificat dinainte starea vremii si nu m-am asteptat la temperaturi atat de ridicate venind de la 10 grade. Asa ca am venit infofolita bine si dupa o scurta plimbare eram deja transpirata. Nu mai imi trebuia decat o umbra si ceva rece de baut.

Reconfigurarea traseului si o scurta vizita in Arbanasi

Si atunci am luat decizia de a reconfigura traseul. Ne-am urcat in masina si ne-am indreptat spre Arbanasi, 4 kilometri mai sus de Veliko Tarnovo. Prima data ne-am oprit la Arbanashki han, un loc superb, cu mese pe iarba, in livada, cu mancare buna si oameni amabili. Preturile au fost la fel ca in Bucuresti, dar restaurantul ne-a placut mult si am putut sa platim si in euro. Dupa o masa copioasa ne-am plimbat putin pe strazile serpuite din sat admirand casele de piatra cu acoperisuri din lemn. Din pacate aici am ajuns intamplator asa ca nu am stiut sa ne oprim si la biserica Nasterii Domnului din Arbanasi, site UNESCO.

casa din Arbanasi Bulgaria

Satul Arbanasi Bulgaria
Nici de acest loc nu am avut parte din plin pentru ca deja se facuse tarziu. L-am lasat in urma si am pornit spre Bucuresti stiind ca avem drum lung in fata. Dar nu ma las! A treia oara sper sa fie cu noroc si sa vad Veliko Tarnovo intr-o zi! Pana atunci nu-mi ramane decat sa ma documentez si sa-mi planific mai bine excursia.

Ti-ar mai placea